it's all so quiet

Lasa,lasa ploaia sa treaca
Vocea iubirii intr-o zi n-o sa mai taca
Lasa,lasa cerul sa cada
Ingerii sa planga pentru ultima data...

Povestea unui sfarsit

            Fiecare poveste are un inceput diferit,fiecare persoana are o poveste diverita,fiecare diferenta este un detaliu.

                    Azi am observat lucruri pe care nu le-am observat niciodata,lucruri care mi-au marcat ziua,sa le spun sentimente. 

                                "Alege ce iubesti si apoi iubeste ce ai ales".Mi s-a parut o prostie,apoi am analizat,iar persoana care mi-a spus asta,ei bine,azi a disparut complet.Unde? Nu stiu,doar atat stiu: sa iubesc ce am ales.

                                                                                                  

Chiar daca...

 Daca timpul ar sta in loc ai avea posibilitatea sa-ti analizezi viata,apoi sa pui punct.Daca nu ar exista persoane in jurul tau care sa te faca sa te simti bine si sa stii ca esti bun in ceea ce faci ,ei bine,ai trai singur ,asa ca un pustnic...Daca ploaia din sufletul tau ar inceta,nu ai mai avea sentimente,si atunci ai stii ca orice lacrima a ta care cade se leaga de o speranta.Caci dragostea dispare la primul nor de ploaie,la aprima adiere, cand  nimic nu mai e sigur.
Seara de seara iti iei o carte si te trantesti in fotoliu"nu ai nimic de vorbit".Citesti un capitol ,apoi te regasesti in personajul fictiv,blajin si tacut,care ascunde multe.Te regasesti in acel personaj pentru ca stii ca nimic din viata ta nu e adevarat,exact ca in cartea pe care o citesti,exact ca in viata altora care stii,nici macar nu exista...
Ti-ai dorit tot ce nu ai putut avea,incerci tot mai mult sa arati ca nu te doare.

Te uiti in ochii unui copil,vezi puritate,te gandesti ca si tu ai fost ca el,candva.

Once upon a time...

               Uneori totul se repeta,sau asta e doar in capul nostru,o amintire care se spulbera odata cu aparitia ei.Avem impresia ca ceva sau cineva ne leaga de trecut, suntem dependenti de momente care nici macar nu exista,care au murit odata cu maturizarea noastra.Se pare ca nimic nu e conturat si ca totul e fara sens si absurd,nu!Totul e pus exact acolo unde trebuie si acolo cand ai nevoie.Crezi ca ai lumea la picioare cand de fapt nu ai nimic.Gandeste-te,sigur vrei sa mori gandindu-te la trecut?