Re-umanizare

Fara tine e mai bine,am timp si pentru mine. Poate ca insensibili suntem toti,dar atunci cand merg in drum spre mare imi vine sa urlu de fericire ca am un iubit in Constanta, unul in Valcea si altul in Brasov. Nu-mi pasa, trebuie sa am rezerve. 

Cu geamul lasat in jos,fumand ceva tare,un dunhil negru  si o cafea semi amara,ma gandesc ca uneori am nevoie de libertate, Libertatea aia pe care nimeni nu si-o poate asuma pentru ca ne gandim la consecinte.

Am plecat de acasa fara prea multi bani, o sa adun ceva nevoiasi care fac autostopul si asa o sa supravietuiesc. Cateva bagaje si niciun gand bun. Am lasat urlete in camera mea. Am risipit iubirea pe dobitoci. Ei sunt liberi ca sa caute fraierele perfecte. Am restante la bunul simt, iubirea e lupta grea si nu am timp sa imi bat capul cu tampitii. 

Toate iubirile sunt frumoase la inceput. Nu va mai exista inca o dimineata sa te trezesc si sa-ti spun "buna dimineata" sau tot felul de cuvinte siropoase pe care atunci le adoram,acum ma scarbesc.

Devin din nou eu,devin umana.. 

Nu-mi pasa ce cred ei, eu am o viata si nu o sa mi-o irosesc cu tampitii,prostii ,curvele sau analfabetii.

Razboi

Relatia perfecta mereu va fi in constructie.

Poate ca nimic nu e vesnic,dar iubirea asta niciodata nu o s- o inteleg.

Ador oamenii destepti,oamenii cu simtul umorului si care ma fac sa cred ca viata e un loc placut alaturi de ei.

“eu dansez doar pe bataia ta de inima..”

Life is a gun

Singurii oameni cu adevarat capabili sa-ti franga inima nu sunt nici chirurgii,nici iubitii,nici familia,nici oamenii de care te indragostesti,ci prietenii ! Oamenii astia pentru care ai face orice sa ii stii ca sunt fericiti,invart cutitul in tine cand ti-e lumea mai draga,cand ai nevoie de ei.

Schimbarile intre relatiile de prietenie apar in urma neincrederii ,a invidiei,a tot ce tine. Pentru ca un prieten stie mai multe despre tine decat o face iubitul,amatul,sotul..uneori chiar si tu.

Nu am avut niciodata multi prieteni.In prezent mi-e de ajuns ce am,chiar daca am putin e suficient.Oamenii astia care ma definesc,care ma scot din stari banale,care imi spun ca totul o sa fie bine ..asta chiar daca nici ei nu prea cred asta.

Uneori nici nu stiu daca sa cred sau nu in prietenie. Asta pentru ca uneori circumstantele m-au obligat sa renunt la ceva ce era al meu. Sunt al naibii de posesiva,nu pot sa renunt asa usor. Prefer sa stau pe strazi,dar sa stiu ca “prietenii” mei sunt ok,sa-i stiu ca sunt ok.

Intotdeauna am fost de parere ca prietenii mei,asa cum sunt ei: banali,inutili,destepti,frumosi,uratin sunt ai mei. Ei ma definesc.Ei sunt ai mei.Indiferent cum ar fii ei,am nevoie de ei.Ma motiveaza,ma fac sa fiu eu,asa cum sunt eu..ciudata,ei ma fac sa ma simt intreaga.Ei intotdeauna au avut si au o influenta asupra mea.

“Nu e nevoie să schimbăm prietenii dacă înţelegem că prietenii se schimbă.”

Urasc !

Cea mai grea incercare la care ma supune viata este sa-mi iau adio.Sa-mi iau adio atunci cand nu vreau sa plec-dar trebuie.Sa-mi iau adio de la oamenii pe care ii iubesc si de care depind sufleteste.

Sa-mi iau adio de la povestile pe care le credeam cu final fericit,de la vise,de la amintiri,de la noi.

Pentru ca noi suntem tot ceea ce traim si ceea ce iubim.

Urasc despartirile,pentru ca fiecare in parte rupe o bucata din mine, o bucata din sufletul meu -care nu mai poate fi construita niciodata.

Urasc despartirile pentru ca fiecare despartire ma impovareaza cu regrete si amintiri dureroase.

Urasc despartirile,pentru ca ma fac sa ma intreb toata viata “de ce” si “cum ar fi fost,daca..”

Urasc sa-mi iau adio,atunci cand trebuie sa abandonez tot ce am,tot ce insemn,tot ce iubesc..