Friend or foe ?!

Tot ce e bun dureaza al naibii de putin.

Poate ca peste 5-10 ani,vom sta la o cafea si vom rade de problemele de acum,de toti prostii din jur si de toate nimicurile care ne cauzeaza stari confuzie si de “ameteli psihice”.

Oricum,mai bine singura de ziua indragostitilor decat indragostota de ziua singuraticilor !

Imi spunea cineva ca prefera sa fie singur pe un varf de munte  sau intr-un balon sa vada decat cerul decat sa mai traiasca alaturi de imbelicii astia cotidieni care nu dorm niciodata,alaturi de mancatorii astia de energie care nu vor decat faina,bani,sex,chestii efemere care niciodata nu o sa le aduca fericirea.

“Desi de-a lungul timpului am trecut prin experiente sentimentale mai putin fericite,am spus mereu ca singurii oameni cu adevarat capabili sa-mi franga inima au fost prietenii.

Privind inapoi realizez ca niciun barbat pe care l-am iubit vreodata n-a reusit sa ma infranga vreodata prin tradarea sau indiferenta lui,in schimb prietenii au fost periculos de aproape.”

Poate si de asta,tradarile barbatilor pe care i-am iubit mi-au parut mai putin dureroase si impardonabile decat ale prietenilor.M-a rascolit mai putin ideea ca un barbat caruia i-am daruit inima mea s-ar putea indragosti intr-o buna zi de o alta femeie,decat gandul ca prietenul meu de-o viata,ar putea decide peste noapte.sa-mi imparta in cele patru zari secretele inlacrimate soptite in cele mai vulnerabile momente ale existentei mele.

NU exista prietenie,ci doar momente de prietenie.Si totusi,impotriva oricarei brume de ratiune,exista momente in care mi se face dor de toti prieteniii care m-au tradat.Nu am gena razbunarii,in schimb ma banuiesc tot mai mult de o paguboasa naivitate nostalgica.

In zilele ploioase ,la mirosul covrigilor proaspeti calzi,imi vine sa pun mana pe telefon,sa formez numerele care desi nu le mai am in agenda ,sa le formez din instinct.00407…-chiar daca nu o sa reusesc niciodata sa-mi sun prietenii,ei vor ramane totusi niste oameni la care tin,mai mult sau mai putin,pentru ca nu-mi reneg sentimentele in functie de vreme,ziua blestemata de 14 .02 sau orice chestie efemera care ma inconjoara,imi ia respiratia sau ma face sa fumez pana adorm gandindu-ma la toti oamenii care nu vor tine niciodata la mine asa cum tin eu la ei. 

Ganduri la miezul noptii.

zi a fost ziua mea libera. Nu am fumat,nu am baut ,nu mi-am deschis picioarele si nu m-am gandit la  ceva anume,doar lucruri efemere…

M-am dat jos din pat de dimineata devreme si mi-am facut o cafea mare uitandu-ma cum ninge si zapada asta le spulbera  imaginatia unora. Eram fericita.Gandeam sadic ,poate din cauza ta,din cauza mea,poate din cauza oamenilor din jurul meu.Adesea am impresia ca oamenii care ma iubesc ma ridica in brate ca sa ma protejeze.Apoi imi dau drumul,si realizez ca au facut-o doar ca sa ma ameteasca mai bine.

Ma gandesc ca fetele indragostite se agata de o anumita iubire,ca si cum ar fi singura,unica,si irepetabila. In loc sa treaca prin viata cu forta si temperamentul unei dansatoare de tango argentinian, cu miscari ample, sigure, cu piciorul infipt in podea, cerandu-si drepturile, se mulţumesc cu niste topaieli timide pe poante, cu mare grija sa nu strice, prin vreun pas gresit, schema sentimentala pe care si-au conturat-o in minte.

Dar ele gresesc. Imi aduc aminte ca si eu am gresit,cu mult timp in urma..pe vremea cand credeam ca iubirea e unicachestie care ma contura,ma facea sa fac lucruri prostesti,sa jur iubirea oricui necunoscut de care ma atasam.

Nu mi-am dorit niciodata sa fiu altfel. Niciodata. Dimpotriva, mi-am dorit din tot sufletul sa fiu la fel ca toate celelalte. Sa ma potrivesc in peisaj, sa dovedesc aceeasi lejeritate in relatii, emotii si scopuri, ca si cum toata viata asta ar fi o ampla repetitie, in care orice ai face ,,nu se pune”, ca la jocul de v-ati ascunselea. O viata de proba, in care nimic nu e definitiv, asa ca poti sa tropai in voie pe coridoare, prin vieti sau relatii, fara sa te gandesti la consecinte.

Privind retrospectiv, mi-as fi dorit totusi ca barbatii  pe care nu m-au iubit sa-mi spuna adevarul. Sa-mi spuna motivul. M-ar fi durut mai putin decat minciunile lor banale si as fi inteles, poate, ca sunt prea anosta, prea lipsita de stralucire, prea plictisitoare, prea neasemanatoare cu tipul lor de femeie, prea grasa ori prea slaba sau orice altceva. N-ar fi fost un gand placut, dar as fi stiut exact ce ma doare. Traind in ceata confuziei, am crezut ca sunt toate cele de mai sus. si m-au durut toate, pe rand…

Odata cu trecerea timpului, iubirile pe care le-am trait tind sa se aseze, toate, intr-o ierarhie facuta lucid, cu mintea cea de pe urma: catastrofale, groaznice, acceptabile. Dezastrele de la 18  ani devin, brusc, scenarii rezonabile carora, privind in retrovizor, cu greu reusesti sa le mai gasesti cusurul.

Daca stau bine sa ma gandesc,mereu m-am atasat intr-un fel sau altul de cei de langa mine,ma atasez asa rau incat imi vine sa urlu atunci cand tre’ sa incetez. Oricum,din vina mea .mai mereu,se duce tot.Viata nu e o cursa, e o curva,ci o calatorie care trebuie savurata pas cu pas. Ieri e istorie, maine e mister..azi e ziua in care ma detasez de tot.