despartirea

  copilaria e asa cum fiecare o percepe.probabil ca uneori esti copil tot timpul ,chiar si atunci cand esti adult.copilaria-e partea vietii a unei persoane care nu se uita niciodata.ea e perioada "de ce`urilor"copilaria e perioada cand faci primii pasi in scoala si inveti sa scri,e o perioada aparte.poti sa spui ca nu mai esti copil,dar degeaba daca amintirile tale te urmaresc,e greu de crezut cum te poti maturiza si trece de la copilarie la adolescenta.intr`o zi stateam nepasatoare si am inceput sa vorbesc cu mine,cu copilul din mine,cu copilaria...mi`am spus ofurile,m`am dezlegat de ce ma doare ,i`am spus tot."de ce te framanti copile? ma intreba,copil esti doar odata,traieste clipa si profita de inocenta si firavitatea ta,gandeste`te ca eu,nici macar nu stiu ce e aia copilarie,sunt o parte din viata unei persoane,nu am sentimente ca tine"...vorbeam cu mine,nu intelegeam,era acea telepatie cu mine,cu interiorul meu,cu tot ce tinea de copilarie.am inchis ochii si spiritul copilariei m`a dus pe un taram magic,departe,unde mi`a aratat greselile mele din copilarie,succesele si prima zi de scoala in clasa I,prima carte de povesti abia descifrata , primele desene animate,jucariile mele.
  Brusc aud ceva in visul meu, spiritul copilariei disparea,ma pierdeam printre cartile de povesti si printre uniformele scoalare,m`am trezit la realitate. am realizat brusc ca am devenit adolescenta si nu mai pot da timpul inapoi ca sa fiu copil.copilaria din mine murea.si`a dat ultima suflare aratandu`mi amintirile si stand cu mine de vorba...