just a thought

Trupul nu imi mai e decat o gramada informa prabusita pe parchet.Simt cum ametesc.Miroase ceva,e de bine.E parfumul tau ce l-ai lasat aici dupa ultima noapte,e de rau...

Alaturi ,vad o sticla de tequila goala,cu capacul abia insurubat.Privesc prin camera.

Cenusiu.

Totul in jurul meu e cenusiu.Pe lumea asta sunt mai multe nuante de gri decat poate distinge creierul omenesc.De la griul de carbune al canapelei,la albul murdar al peretilor. Asa e si cu oamenii.Ei au atatea fete incat nu le mai pot distinge.De la chipul vesel si grijuliu,la mutra de felina gata sa te arunce,sa te sfasie.

  Totusi,nu reusesc niciodata sa imi duc gandurile pana la capat.Mereu intervine ceva sau cineva si totul se sfarseste.

Prima tigara.

Nimic nu poate fi mai bun.Simt cum totul fuge.Ma rostogolesc prin camera crezand ca mirosul ala imi va iesi din nari.Mirosul tau si al hainelor tale,dar in zadar.Nu poti simti lipsa unui lucru a carui experienta nu o ai.

Viata.

Simt ceva care nu mai misca.Ceva care s-a oprit pentru totdeauna.Doar ceea ce e in jur se misca in locul meu.Nu mai am nevoie sa respir ca sa traiesc pe aici.

E ca atunci,demult,demult,la inceputul inceputului,pe cand pluteam cu tine.

Orgoliu.

Chiar sunt orgolioasa?

Te voi lasa in ale lumii valuri si voi pleca.Voi pleca undeva departe de tine .Undeva unde nu o sa ma gasesti.

O voi face chiar daca imi este frica.Acum imi dau seama ca doar ochii unui copil inspira iubire,iar ochii tai si ai tuturor inspira dragoste.

Simt cum sunt trasa cu forta din acest trup.Simt ca plutesc.O sa-mi i-au alt trup in care nu ma vei mai recunoaste.Te reneg.Sper ca nu o sa urlu niciodata dupa tine.O sa tip,ca latratul disperat al unui caine parasit.