M-am saturat sa tot explic celor din jurul meu "teoria prieteniei".N-am nimic cu nimeni,dar cum poti considera pe cineva "prieten" dupa 2 saptamani ce l-ai cunoscut?Ori eu cer prea multe de la un prieten si am ramas in urma cu asa zisa moda,ori majoritatea din jurul meu au tone de prieteni care pe parcurs se dovedesc doar niste cunostinte anonime.
NU vreau viata sociala si popularitate cu zeci de prieteni,si nu vreau prieteni care sa aiba zeci de prieteni la randul lor.Pentru ca eu sunt primitiva si vreau ceva sa fie doar al meuuuu. Nu.glumesc.Absolut ca sunt "geloasa" pot spune pe persoanele la care tin.Asta e un act de egoism profund...
Cred ca: o iubire nu se naste numai din aspectul fizic,ci si din caracterul candidatului.
Oamenii sunt asa de incuiati la minte si gandire scand se indragostesc si raman in urma cu timpul.Eu , ma indragostesc mereu si mereu de chestii interzise,persoane interzice.Si mereu constat ca se prind dupa ce m-am saturat sa le arat ca tin intr-un anume mod ...
Barbatul care l-am iubit [ si care-l mai iubesc inca ] e inca un subiect tabu .
Asta se intampla cand tii prea mult la ceva si de frica sa nu i se intample ceva ,il "spargi"...
Asa mi se intampla si mie. Sunt inconjurata d eo multime de persoane care se considera prietenii mei si atunci cand am nevoie ei habar nu au ce se intampla cu mine. Ca toti oameni port o masca, o masca care ma face sa par dura si puternica, toti venind si carandu.mi ajutorul si mai ales sfaturi, ca vezi eu am trecut prin m,ulte si le stiu pe toate:)). Dar nimeni nu a reusit sa ma vada asa cum sunt. Nimeni nu a reusit sa inteleaga rasul meu isteric din orice. Si absolut nimeni nu a reusit sa stie cand sufar...cand sufletul meu e oustiu si plange...si pot spune ca in ultimul timp cam numai asa am fost, dar incet, incet ma vindec singura si o iau de la capat, sunt pregatita sa inving orice si sa ajut pe oricine.
RăspundețiȘtergereSi in incheiere vreau sa zic ceva: nu cred ca in ziua de astazi se mai poate definii cuvantul prietenie...As putea de asemenea sa adaug ca pana nu treci prin greutati nu ai sa iti dai seama care din persoanele din jurul tau iti sunt prietene, si de abia atunci ai putea sa definesti acest cuvant atat de pretentios si in acelasi timp atat de comun...Dar atunci exista riscul sa nu mai ramana nimeni langa tine:)) Si atunci ce ai sa faci???
Niciodata nu mi-a placut subiectul asta.Nu spun ca nu cred in prietenie , numai ca nu toate"boarfele" de la scoala,drum ,le pot spune prietene/prieteni.
ȘtergereDe ce?Nu pentru ca nu am incredere in ei,nu pentru ca au viata sociala,ci pentru faptul ca nu ma merita.O sa crezi ca sunt narcisista convisa,dar nu! NU vreau viata sociala si popularitate cu zeci de prieteni,si nu vreau prieteni care sa aiba zeci de prieteni la randul lor.Vreau prieteni cu care pot vorbi despre orice fara sa ma gandesc ca ar putea sa spuna asta BFF-ului.exagerez putin si dau in sentimentalisme de 12 ani...
revin:prietenia asta din capul meu se rezuma doar la grija,sfat,concentrare si o doza mare de nebunie.Am pierdut persoane pentru ca ei m-au considerat prietena si eu doar le-am fost aproape .Am pierdut oameni pentru ca s-au indepartat prea mult.Ce am facut?Am asteptat .nu am nevoie de prieteni din mila sau pentru facebook sau orice comercializare de genul.Vreau ceva doar sa fie al meu:).Doza de nebunie la maxim.
Prietenia cred ca se regaseste in prea putine persoane...