Prin comparatie,tot restul este lipsit de valoare.E adevarat ca atata timp cat privesti viata in care durerea si placerea sunt amestecate,nu poti purta nicio masca de sticla nici sa opresti miasmele sulfuroase sa-ti tulbure creierul si sa-ti aduca imaginatia intr-o stare confuza datorita fanteziilor monstruase si viselor diforme.
Sunt otravuri atat de subtile,ca pentru a le cunoaste proprietatile trebuie sa te lasi imbolnavit de ele.
Sa observi logica neclintita a pasiunii si viata emotionala colorata a intelectului,sa vezi unde se intalnesc ele,unde se separa,in ce punct se afla la unison si in ce punct se afla in dezarmonie-cata placere este in toate acestea.Ce conteaza costul ?! Orice senzatie de acest gen este de nepretuit!
Viata omului e un dar divin. Te macini, te zbati, te gandesti si iti faci planuri, iar destinul, domnul absolut care te conduce unde vrea el, iti da totul totul peste cap si ajungi sa razi singur intr.o camera de hotel si sa consati cat de prost ai fost. Nimic din ce ai planuit nu a fost valabil. Si totusi tot in picioare ai cazut. Nu ai pierdut nimic! Absolut nimic! Ci din contra totul a iesit mai bine!
RăspundețiȘtergerePe mine ma uimeste felul in care oamenii gandesc. Cu cata subtilitate subconstientul iti paseaza ideile in campul constientului. De multe ori apar situatii in care habar nu ai ce sa faci si totusi stii ce sa faci fara sa vrei. E fantastic!!! As putea spune ca totul se aseamana cu o arta, cineva cu o maiestrie iesita din comun a sculptat niste corpuri din milioane de celule si le.a dat o putere magica ce le face sa isi arate adevaratul caracter...
Si da habar nu am despre ce vorbesc. De aceea e atat de fascinanta tema. Toata lumea isi da cu parerea insa nimeni nu poate spune ceva cu exactitate si cu precizie... nici macar savantii care isi dedica viata cercetand omul si destinul lui.
RăspundețiȘtergere